joi, 1 decembrie 2016

Muntenegru, destinatie de top la Marea Adriatica (povestea noastra)

Muntenegru (Crna Gora) este una dintre cele mai frumoase destinații de vacanță din Europa, fiind clasată în numeroase topuri internaționale de turism. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Podgorica, iar limba oficială este sârba. Coasta muntenegreană a Adriaticii are 295 km. lungime, cu 72 km. de plaje și cu multe orașe vechi bine conservate, precum Budva sau Kotor.

Povestea noastră în Muntenegru începe cam așa...
1. Rezervarea cazării.
Pentru vara aceasta nu plănuisem nimic cu soțul meu. Făcusem deja câteva city-break-uri și am zis că nu mai mergem la mare. Întâmplarea a făcut ca niște prieteni să aibe deja rezervare, iar socrii mei, care au fost deja de 3 ori în Muntenegru și au rămas foarte impresionați ne-au convins să mergem și noi. Am căutat pe booking.com și am găsit o cameră la 140 euro/7 nopți/ 2 pers., în Rafailovici. Cum să refuz așa ofertă??
2. Drumul spre Muntenegru.
De la alți prieteni și de la socrii mei am aflat că drumul spre Mutenegru nu este chiar ușor și se fac aproximativ 13-14 ore. Am primit indicații de drum de la mai multe persoane și astfel, pe la 11 noaptea am plecat.
Ideea era să nu trecem prin Belgrad, să ne urcăm pe autostradă la Smederevo, să ajungem la Cacak, Zlatibor, vama cu Muntenegru la Dobrakovo, Podgorica și apoi pe coastă până la Becici.
Toate bune și frumoase. Am trecut vama la Vrsac, am evitat Belgrad și ne-am urcat pe autostradă la Smederevo. GPS-ul, care țin să precizez că a fost actualizat cu hărți noi înainte de plecare, ne arăta că mai facem 6 ore până la destinație, așa că dă-i înainte...
Și mergem pe autostradă, și mergem și râdeam de cei care ne-au spus că facem 13-14 ore, când nouă ne spunea GPS-ul că mai avem 5 ore. Și mai râdeam și de cei care ne-au spus că nu mergem mult pe autostradă, că drumul e destul de rău, iar noi aveam mai bine de 100 km. pe autostradă.
Și brusc se termină autostrada. Ne dăm jos de pe autostradă și ne oprim undeva în câmp, când mi s-au înmuiat piciorele... În fața mea era un indicator mare pe care scria Prishtina ! Și mă întorc spre soțul meu, care era șoferul și spre prietenii noștri și îi întreb:
- Copii, voi vedeți ce scrie pe indicator?
- Da, normal.
- Și ce scrie?
- Pri.. Prish... Prishtina. Ce-i cu asta?
- Și voi știți ce-i Prishtina?
- O localitate în Muntenegru???!! Yeeey, deja am ajuns..
- Nu. Prishtina este capitala Kosovo !!!!
liniște totală pentru 30 de secunde, până când Alin începe să coboare toți sfinții din cer.
Cu toții știam de starea de conflict din Kosovo și de faptul că trebuia să plătim 50 de euro asigurarea mașinii, dar cum eram de mult trecuți de drumul bun, ne-am făcut toți cruce și am pornit spre Kosovo. Teoretic, drumul pe unde ne ducea GPS-ul era cel mai rapid drum, doar că era prin Kosovo și Albania.
Și am ajuns pe niște drumuri uitate de lume, era deja ora 4 noapte, ocoleam o groapă mică și dădeam într-una mare, eram nervoși, agitați și stăteam cu frica-n sân pentru că nu știam cum va fi în Kosovo.
Dintr-o dată, pe acel drum îngust și uitat de lume vedem o lumină puternică și o coadă de mașini.
Ajunsesem la vama cu Kosovo. Pe drum văzusem foarte multe mașini cu numere de Germania și i-am zis lui Alin să vorbească în germană când ajungem în Kosovo. Scoatem pașapoartele (eu și Alin), buletinele (ceilalți doi) și actele mașinii, le dăm la verificat, iar vameșul ne întreabă:
- Passports?
- No passports. Buletin...
și pleacă cu actele noastre în mână și începe să gesticuleze intens. Dar nu gesticula la noi, gesticula la celelalte mașini care erau în spatele nostru și la cele care intrau în Serbia dinspre Kosovo. Se întoarce la noi și spune:
- Zuruck.
În mijlocul vămii, domnul vameș kosovar ne-a întors înapoi de unde am venit. Și dăi iar o porție de sfinți urcați și coborîți din cer. Se făcuse deja 6 dimineața și noi eram in the middle of nowhere, mergând iar pe acel drum uitat de lume cu gropi și rugându-ne să nu ne lase mașina acolo.
GPS-ul o ținea pe a lui cu Kosovo și Albania și nu găsea nicio rută alternativă. Atunci am scos atlasul rutier și am găsit o variantă.... prin munți. Toată grupa muntoasă Kopaonik trebuia să o trecem de la est la vest, până la Raska și apoi la Novi Pazar, trecând la o aruncătură de băț de Kosovo. Se făcuse ziuă afară, astfel că am putut admira munții în toată splendoarea lor. Am trecut prin stațiunea Kopaonik, o stațiunea unde, cu siguranță o să mergem la ski într-o iarnă... dar nu prea curând.

Într-un final am ajuns la vama cu Muntenegru, la Spiljani, iar peisajul a devenit din ce în ce mai frumos. Drumul printre munți e de vis, te fură peisajul... exact cum l-a furat și pe Alin când a apăsat pedala de accelerație și ne-a oprit poliția. A treia tură de sfinți coborâți din cer și n-am ajuns la destinație.
Se pare că depășise viteza legală cu 30 km./h., dar după 15 minute de explicat în toate limbile posibile că a condus deja 13 ore, de gesticulat că nu a văzut semnul și vrea să ajungă la mare, că a aproape a ajuns în Kosovo și că a traversat un munte, toate într-o singură noapte, domnul polițist ne-a lăsat să plecăm liniștiți.
Fericiți în sfârșit că am dat de un drum bun și că mai erau și alte mașini în jurul nostru așteptam cu nerăbdare să ajungem la destinație și să ne aruncăm direct în mare. Am mers fără probleme încă vreo oră, până când, la un moment dat, în localitatea Andrijevica trebuia să facem brusc la dreapta. Încă o dată ne-am luat după GPS și ne-am trezit pe un drum forestier că abia încăpea mașina. În dreapta munte, în stânga prăpastie, în față camioane cu lemne. Încă o porține de sfinți și dumnezei. Drumul avea 30 km., pe care i-am făcut într-o oră și jumătate și abia am reușit să iau GPS-ul din mâinile lui Alin ca să nu-l spargă. Mi-am deschis iar atlasul în speranță că o să găsesc o altă rută, dar am rămas uimită că nu găseam nicicum drumul pe care eram, pe hartă fiind doar munți. Cumva m-am orientat în spațiu și i-am zis lui Alin că dacă GPS-ul va zice la un moment dat să facem stânga, el să facă dreapta. Și exact asta s-a și întâmplat. Am făcut dreapta și am ajuns la Kolasin, iar de acolo, prin canion, la Podgorica și mai departe la Petrovac, pe coastă, până în Rafailovici.
3. Destinația.
Ajunși în Rafailovici am constatat că adresa hotelului nu era bună. Nici pe GPS, nici pe telefon nu exista acea adresă. Ne-am uitat după numele străzii, după hotel, nimic. Am sunat la nr. de telefon și într-un final a venit cineva după noi. Se pare că parcasem mașina exact în spatele hotelului. Când am intrat în hotel am constatat cu stupoare că nimic din ceea ce era pe booking nu semăna cu ceea ce era în realitate. Multă gălăgie, mizerie, camera era veche, mirosea urât, nu aveam prosoape, nu mergea clima, nu aveam internet... Femeia care se ocupa de hotel a recunoscut că patronul a mințit când a pus anunțul pe booking, probabil a mai pățit-o și cu alți clienți. I-am spus că noi nu o să stăm acolo și că o să căutăm altă cazare, dar mai întâi trebuia să îi ducem pe prietenii noștri la hotelul lor, care era ceva mai departe noi, în Becici. La fel, nici adresa lor nu era valabilă, dar a venit cineva după noi. Cazarea lor a fost spectacol, curățenie, liniște, totul nou și aranjat, perfect. Eram invidiosă.
Ne-am întors în Rafailovici să căutăm cazare, întrebând din poartă în poartă. Într-un final, după mulți nervi, adunați cu oboseală și foame am clacat... Norocul a fost că prietenii noștri au întrebat dacă mai sunt camere disponibile la cazarea lor și, deși nu mai erau, doamna care se ocupa de vilă ne-a dat o camera micuță pe care o păstra pentru prietenii și familia ei. 
Nu recomand stațiunea Rafailovici nimănui. Prețurile sunt mai accesibile ca în alte stațiuni, dar nu vă uitați la bani. Este o stațiune mică, încurcată, înghesuită, murdară și gălăgiosă. Nu există locuri de parcare și fiind foarte mare înghesuială, mai ales că se află pe un deal, s-ar putea să vă treziți cu mașina lovită.
Becici este o stațiune liniștită, curată, mai aerită, cu hoteluri de 3, 4 și chiar 5 stele. Nu există o delimitare a celor două stațiuni, mai ales dacă te plimbi pe faleză, nici nu realizezi că ai trecut în altă stațiune, dar se observă diferența între calitatea serviciilor.
4. Marea și plaja.
Plajele sunt cu nisip grunjos sau pietricele, cele cu nisip fin fiind foarte rare. Neapărat să aveți papuci de apă. Există și plaje publice, dar cele mai multe sunt private. Prețul pentru 2 șezlonguri+ umbrelă începe de la 5 euro (la Hotel Bella Vista, unde am stat noi, prețul este de 8 euro, dar există și wi-fi pe plajă). Marea este destul de rece, dar apa este atât de sărată încât te ține la suprafață chiar dacă nu știi să înoți.
5. Mâncarea și băutura.
Muntenegru este o țară ieftină. Este perfectă pentru un buget redus sau pentru cei care pleacă în concediu de mai multe ori pe an. Mâncarea este ieftină, comparativ cu Italia sau Grecia. Am mâncat foarte bine la Papillon, Cafe Olympic, Gril Basta Magic.
- coca-cola 0,33 = 1,8 euro
- apa 0,25 = 1 euro
- plaskavica = 3 euro
- sandwich = 2,8 euro
- cafea = 1,4 euro
- clătite = 1 euro
- pizza = 1,5 euro/ felie
6. Excursii și activități.
Muntenegru oferă o gamă largă de obiective turistice și de activități. Și-a exploatat la maxim potențialul turistic și aproape toată țara este de vizitat. De la vechi cetăți și orașe, la plaje superbe, canioane și poduri, la activități de parasailing, paragliding, scubadiving, kaiac-canoe sau croaziere.
Noi am fost la Budva, am făcut o croazieră de 12 ore în Golful Kotor, am văzut insula Sveti Stefan, am vizitat orașul Dubrovnik din Croația și Peștera Vjetrenica din Bosnia-Herzegovina.
Atenție ! Neapărat să plătiți parcarea în Dubrovnik. Amenda este de 800 kuna (aprox. 100 euro).
Cu toate peripețiile din prima zi și cu tot cu amenda primită în Dubrovnik a fost o vacanță de neuitat și cu siguranță o să mai mergem în Muntenegru.
Alte costuri:
- magnet frigider = de la 1 euro
- motorina = 0,94 euro/l.
- autostrada pana la Nis = 4,5 euro
- taxa tunel = 2,5 euro
- autobuz Budva = 1 euro/ sens
- intrare cetate Budva = 2,5 euro/ pers.
- vapor Insula Sf. Nicolae din Budva = 3 euro/ pers./ dus-întors
- croazieră golful Kotor = 15 euro/pers.
- bacul de la Kamenari la Lepetane = 4,5 euro/mașină (nu se percepe taxă pe pers.)